cornățel

Romanian

Etymology

From cornat +‎ -el.

Adjective

cornățel m or n (feminine singular cornățelă, masculine plural cornățeli, feminine and neuter plural cornățele)

1. diminutive of cornat

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	cornățel		cornățelă		cornățeli	cornățele
	definite	cornățelul		cornățela		cornățelii	cornățelele
genitive- dative	indefinite	cornățel		cornățele		cornățeli	cornățele
	definite	cornățelului		cornățelei		cornățelilor	cornățelelor

References

• cornățel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN