corlată
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Hungarian korlát.
Noun
[edit]corlată f (plural corlate)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | corlată | corlata | corlate | corlatele | |
| genitive-dative | corlate | corlatei | corlate | corlatelor | |
| vocative | corlată, corlato | corlatelor | |||