copleșitor
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Pronunciation
[edit]Adjective
[edit]copleșitor m or n (feminine singular copleșitoare, masculine plural copleșitori, feminine and neuter plural copleșitoare)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | copleșitor | copleșitoare | copleșitori | copleșitoare | |||
| definite | copleșitorul | copleșitoarea | copleșitorii | copleșitoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | copleșitor | copleșitoare | copleșitori | copleșitoare | |||
| definite | copleșitorului | copleșitoarei | copleșitorilor | copleșitoarelor | ||||
References
[edit]- copleșitor in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)