coperit

Romanian

Adjective

coperit m or n (feminine singular coperită, masculine plural coperiți, feminine and neuter plural coperite)

1. Obsolete form of acoperit.

Declension

Declension of coperit

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	coperit		coperită		coperiți	coperite
	definite	coperitul		coperita		coperiții	coperitele
genitive- dative	indefinite	coperit		coperite		coperiți	coperite
	definite	coperitului		coperitei		coperiților	coperitelor

References

• coperit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN