coordona
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French coordonner. By surface analysis, co- + ordona.
Verb
[edit]a coordona (third-person singular present coordonează, past participle coordonat) 1st conj.
- to coordinate
Conjugation
[edit] conjugation of coordona (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a coordona | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | coordonând | ||||||
past participle | coordonat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | coordonez | coordonezi | coordonează | coordonăm | coordonați | coordonează | |
imperfect | coordonam | coordonai | coordona | coordonam | coordonați | coordonau | |
simple perfect | coordonai | coordonași | coordonă | coordonarăm | coordonarăți | coordonară | |
pluperfect | coordonasem | coordonaseși | coordonase | coordonaserăm | coordonaserăți | coordonaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să coordonez | să coordonezi | să coordoneze | să coordonăm | să coordonați | să coordoneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | coordonează | coordonați | |||||
negative | nu coordona | nu coordonați |