convicțiune
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French conviction.
Noun
[edit]convicțiune f (plural convicțiuni)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | convicțiune | convicțiunea | convicțiuni | convicțiunile | |
| genitive-dative | convicțiuni | convicțiunii | convicțiuni | convicțiunilor | |
| vocative | convicțiune, convicțiuneo | convicțiunilor | |||