Jump to content

constituitor

From Wiktionary, the free dictionary

Latin

[edit]

Verb

[edit]

cōnstituitor

  1. second/third-person singular future passive imperative of cōnstituō

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From constitui +‎ -itor.

Adjective

[edit]

constituitor m or n (feminine singular constituitoare, masculine plural constituitori, feminine and neuter plural constituitoare)

  1. constituting

Declension

[edit]
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite constituitor constituitoare constituitori constituitoare
definite constituitorul constituitoarea constituitorii constituitoarele
genitive-
dative
indefinite constituitor constituitoare constituitori constituitoare
definite constituitorului constituitoarei constituitorilor constituitoarelor

Noun

[edit]

constituitor m (plural constituitori)

  1. constituter

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative constituitor constituitorul constituitori constituitorii
genitive-dative constituitor constituitorului constituitori constituitorilor
vocative constituitorule constituitorilor

References

[edit]
  • constituitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN