consimți
Appearance
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From con- + simți, based on French consentir, Latin consentire.
Verb
[edit]a consimți (third-person singular present consimte, past participle consimțit) 4th conjugation
Conjugation
[edit] conjugation of consimți (fourth conjugation, no infix)
infinitive | a consimți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | consimțind | ||||||
past participle | consimțit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | consimt | consimți | consimte | consimțim | consimțiți | consimt | |
imperfect | consimțeam | consimțeai | consimțea | consimțeam | consimțeați | consimțeau | |
simple perfect | consimții | consimțiși | consimți | consimțirăm | consimțirăți | consimțiră | |
pluperfect | consimțisem | consimțiseși | consimțise | consimțiserăm | consimțiserăți | consimțiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să consimt | să consimți | să consimtă | să consimțim | să consimțiți | să consimtă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | consimte | consimțiți | |||||
negative | nu consimți | nu consimțiți |