conota

See also: coñota

Portuguese

Verb

conota

1. inflection of conotar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French connoter.

Pronunciation

• IPA^(key): /ko.noˈta/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: co‧no‧ta

Verb

a conota (third-person singular present conotează, past participle conotat) 1st conjugation

1. (transitive) to connote (to signify by connotation)

Conjugation

    conjugation of conota (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a conota
gerund			conotând
past participle			conotat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	conotez	conotezi	conotează	conotăm	conotați	conotează
	imperfect	conotam	conotai	conota	conotam	conotați	conotau
	simple perfect	conotai	conotași	conotă	conotarăm	conotarăți	conotară
	pluperfect	conotasem	conotaseși	conotase	conotaserăm	conotaserăți	conotaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să conotez	să conotezi	să conoteze	să conotăm	să conotați	să conoteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		conotează			conotați
	negative		nu conota			nu conotați

Derived terms

nouns

• conotare f
• conotație f

 

Further reading

• conota in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)