conlucrare
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]conlucrare f (plural conlucrări)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | conlucrare | conlucrarea | conlucrări | conlucrările | |
| genitive-dative | conlucrări | conlucrării | conlucrări | conlucrărilor | |
| vocative | conlucrare, conlucrareo | conlucrărilor | |||