conlucrător
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]conlucrător m (plural conlucrători)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | conlucrător | conlucrătorul | conlucrători | conlucrătorii | |
| genitive-dative | conlucrător | conlucrătorului | conlucrători | conlucrătorilor | |
| vocative | conlucrătorule | conlucrătorilor | |||