compătimitor
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Adjective
[edit]compătimitor m or n (feminine singular compătimitoare, masculine plural compătimitori, feminine and neuter plural compătimitoare)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | compătimitor | compătimitoare | compătimitori | compătimitoare | |||
| definite | compătimitorul | compătimitoarea | compătimitorii | compătimitoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | compătimitor | compătimitoare | compătimitori | compătimitoare | |||
| definite | compătimitorului | compătimitoarei | compătimitorilor | compătimitoarelor | ||||