compătimire
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From compătimi.
Noun
[edit]compătimire f (plural compătimiri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | compătimire | compătimirea | compătimiri | compătimirile | |
| genitive-dative | compătimiri | compătimirii | compătimiri | compătimirilor | |
| vocative | compătimire, compătimireo | compătimirilor | |||