comandatură
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from German Kommandatur. By surface analysis, comanda + -tură.
Noun
[edit]comandatură f (plural comandaturi)
- commandment (of the German Army)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | comandatură | comandatura | comandaturi | comandaturile | |
| genitive-dative | comandaturi | comandaturii | comandaturi | comandaturilor | |
| vocative | comandatură, comandaturo | comandaturilor | |||