colcăi
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Unknown.
Verb
[edit]a colcăi (third-person singular present colcăie, past participle colcăit) 4th conj.
- to swarm
Conjugation
[edit] conjugation of colcăi (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a colcăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | colcăind | ||||||
| past participle | colcăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | colcăi | colcăi | colcăie | colcăim | colcăiți | colcăie | |
| imperfect | colcăiam | colcăiai | colcăia | colcăiam | colcăiați | colcăiau | |
| simple perfect | colcăii | colcăiși | colcăi | colcăirăm | colcăirăți | colcăiră | |
| pluperfect | colcăisem | colcăiseși | colcăise | colcăiserăm | colcăiserăți | colcăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să colcăi | să colcăi | să colcăie | să colcăim | să colcăiți | să colcăie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | colcăie | colcăiți | |||||
| negative | nu colcăi | nu colcăiți | |||||