colăcări
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From colăcar.
Verb
[edit]a colăcări (third-person singular present colăcărește, past participle colăcărit) 4th conj.
- to recite an epithalamium, nuptial poem
Conjugation
[edit] conjugation of colăcări (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a colăcări | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | colăcărind | ||||||
| past participle | colăcărit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | colăcăresc | colăcărești | colăcărește | colăcărim | colăcăriți | colăcăresc | |
| imperfect | colăcăream | colăcăreai | colăcărea | colăcăream | colăcăreați | colăcăreau | |
| simple perfect | colăcării | colăcăriși | colăcări | colăcărirăm | colăcărirăți | colăcăriră | |
| pluperfect | colăcărisem | colăcăriseși | colăcărise | colăcăriserăm | colăcăriserăți | colăcăriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să colăcăresc | să colăcărești | să colăcărească | să colăcărim | să colăcăriți | să colăcărească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | colăcărește | colăcăriți | |||||
| negative | nu colăcări | nu colăcăriți | |||||