cobeligerant
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French cobelligérant.
Noun
[edit]cobeligerant m (plural cobeligeranți)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cobeligerant | cobeligerantul | cobeligeranți | cobeligeranții | |
| genitive-dative | cobeligerant | cobeligerantului | cobeligeranți | cobeligeranților | |
| vocative | cobeligerantule | cobeligeranților | |||