coabita

Italian

Verb

coabita

1. inflection of coabitare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• baciato, cabotai

Portuguese

Verb

coabita

1. inflection of coabitar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French cohabiter, from Latin cohabitare.

Pronunciation

• IPA^(key): /ko.a.biˈta/

Verb

a coabita (third-person singular present coabitează, past participle coabitat) 1st conj.

1. to cohabit

Conjugation

    conjugation of coabita (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a coabita
gerund			coabitând
past participle			coabitat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	coabitez	coabitezi	coabitează	coabităm	coabitați	coabitează
	imperfect	coabitam	coabitai	coabita	coabitam	coabitați	coabitau
	simple perfect	coabitai	coabitași	coabită	coabitarăm	coabitarăți	coabitară
	pluperfect	coabitasem	coabitaseși	coabitase	coabitaserăm	coabitaserăți	coabitaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să coabitez	să coabitezi	să coabiteze	să coabităm	să coabitați	să coabiteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		coabitează			coabitați
	negative		nu coabita			nu coabitați

Further reading

• coabita in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)