clorit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French chlorite.
Noun
[edit]clorit m (plural cloriți)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | clorit | cloritul | cloriți | cloriții | |
| genitive-dative | clorit | cloritului | cloriți | cloriților | |
| vocative | cloritule | cloriților | |||