ciuguli

Romanian

Etymology

Unknown. Probably an expressive creation or onomatopoetic, or linked with cioc (“beak”). Less likely from Hungarian csokolni (“kiss”) or csögölni. See also giugiuli, ciocăni.

Verb

a ciuguli (third-person singular present ciugulește, past participle ciugulit) 4th conjugation

1. (of birds) to peck
2. to nibble
3. to snack on, munch on

Conjugation

    conjugation of ciuguli (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a ciuguli
gerund			ciugulind
past participle			ciugulit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ciugulesc	ciugulești	ciugulește	ciugulim	ciuguliți	ciugulesc
	imperfect	ciuguleam	ciuguleai	ciugulea	ciuguleam	ciuguleați	ciuguleau
	simple perfect	ciugulii	ciuguliși	ciuguli	ciugulirăm	ciugulirăți	ciuguliră
	pluperfect	ciugulisem	ciuguliseși	ciugulise	ciuguliserăm	ciuguliserăți	ciuguliseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ciugulesc	să ciugulești	să ciugulească	să ciugulim	să ciuguliți	să ciugulească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ciugulește			ciuguliți
	negative		nu ciuguli			nu ciuguliți