ciubuc
Appearance
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Ottoman Turkish چبوق (çibuk, çıbuk, çubuk), from Proto-Turkic *čï̄p (“branch”).
Noun
[edit]ciubuc n (plural ciubuce)
Declension
[edit]singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | ciubuc | ciubucul | ciubuce | ciubucele | |
genitive-dative | ciubuc | ciubucului | ciubuce | ciubucelor | |
vocative | ciubucule | ciubucelor |