ciopăți

Romanian

Verb

a ciopăți (third-person singular present ciopățește, past participle ciopățit) 4th conj.

1. Obsolete form of ciopârti.

Conjugation

    conjugation of ciopăți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a ciopăți
gerund			ciopățind
past participle			ciopățit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ciopățesc	ciopățești	ciopățește	ciopățim	ciopățiți	ciopățesc
	imperfect	ciopățeam	ciopățeai	ciopățea	ciopățeam	ciopățeați	ciopățeau
	simple perfect	ciopății	ciopățiși	ciopăți	ciopățirăm	ciopățirăți	ciopățiră
	pluperfect	ciopățisem	ciopățiseși	ciopățise	ciopățiserăm	ciopățiserăți	ciopățiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ciopățesc	să ciopățești	să ciopățească	să ciopățim	să ciopățiți	să ciopățească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ciopățește			ciopățiți
	negative		nu ciopăți			nu ciopățiți

References

• ciopăți in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN