ciocănit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of ciocăni.
Noun
[edit]ciocănit n (plural ciocănituri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ciocănit | ciocănitul | ciocănituri | ciocăniturile | |
| genitive-dative | ciocănit | ciocănitului | ciocănituri | ciocăniturilor | |
| vocative | ciocănitule | ciocăniturilor | |||
Verb
[edit]ciocănit (past participle of ciocăni)