cinonacialnic
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Old Church Slavonic чинначиалъникъ (činnačialŭnikŭ).
Noun
[edit]cinonacialnic m (plural cinonacialnici)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cinonacialnic | cinonacialnicul | cinonacialnici | cinonacialnicii | |
| genitive-dative | cinonacialnic | cinonacialnicului | cinonacialnici | cinonacialnicilor | |
| vocative | cinonacialnicule | cinonacialnicilor | |||
References
[edit]- cinonacialnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN