ceasloveț

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

Borrowed from Old Church Slavonic часословець (časoslovecĭ).

Noun

[edit]

ceasloveț n (plural ceaslovețe)

  1. (obsolete) prayer book

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ceasloveț ceaslovețul ceaslovețe ceaslovețele
genitive-dative ceasloveț ceaslovețului ceaslovețe ceaslovețelor
vocative ceaslovețule ceaslovețelor

References

[edit]
  • ceasloveț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN