Jump to content

căucel

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From căuc +‎ -el.

Noun

[edit]

căucel n (plural căucele)

  1. diminutive of căuc

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative căucel căucelul căucele căucelele
genitive-dative căucel căucelului căucele căucelelor
vocative căucelule căucelelor

References

[edit]
  • căucel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN