cărăuși

Romanian

Etymology 1

From cărăuș +‎ -i.

Pronunciation

• IPA^(key): /kə.rə.uˈʃi/
• Rhymes: -i
• Hyphenation: că‧ră‧u‧și

Verb

a cărăuși (third-person singular present cărăușește, past participle cărăușit) 4th conjugation

1. (transitive) to cart (carry goods in a cart)

Conjugation

    conjugation of cărăuși (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a cărăuși
gerund			cărăușind
past participle			cărăușit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cărăușesc	cărăușești	cărăușește	cărăușim	cărăușiți	cărăușesc
	imperfect	cărăușeam	cărăușeai	cărăușea	cărăușeam	cărăușeați	cărăușeau
	simple perfect	cărăușii	cărăușiși	cărăuși	cărăușirăm	cărăușirăți	cărăușiră
	pluperfect	cărăușisem	cărăușiseși	cărăușise	cărăușiserăm	cărăușiserăți	cărăușiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cărăușesc	să cărăușești	să cărăușească	să cărăușim	să cărăușiți	să cărăușească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		cărăușește			cărăușiți
	negative		nu cărăuși			nu cărăușiți

Etymology 2

See the etymology of the corresponding lemma form.

Pronunciation

• IPA^(key): /kə.rəˈu.ʃi/
• Rhymes: -uʃi
• Hyphenation: că‧ră‧u‧și

Noun

cărăuși

1. indefinite nominative/accusative/genitive/dative plural of cărăuș

Further reading

• cărăuși in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)