Jump to content

cănăcel

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From canac +‎ -el.

Noun

[edit]

cănăcel m (plural cănăcei)

  1. diminutive of canac

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cănăcel cănăcelul cănăcei cănăceii
genitive-dative cănăcel cănăcelului cănăcei cănăceilor
vocative cănăcelule cănăceilor

References

[edit]
  • cănăcel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN