căință

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From căi +‎ -ință.

Noun

[edit]

căință f (plural căințe)

  1. regret
  2. repentance

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative căință căința căințe căințele
genitive-dative căințe căinței căințe căințelor
vocative căință, căințo căințelor