căință

From Wiktionary, the free dictionary

Jump to navigation Jump to search

Romanian

Etymology

From căi +‎ -ință.

Noun

căință f (plural căințe)

Declension

Declension of căință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) căință	căința	(niște) căințe	căințele
genitive/dative	(unei) căințe	căinței	(unor) căințe	căințelor
vocative	căință, căințo		căințelor

Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=căință&oldid=51899561"

Hidden categories: