cârstitel

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic кръстителъ (krŭstitelŭ).

Noun

cârstitel m (uncountable)

1. (obsolete) baptizer

Declension

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	cârstitel	cârstitelul
genitive-dative	cârstitel	cârstitelului
vocative	cârstitelule

References

• cârstitel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN