câinime

Romanian

Etymology

From câine +‎ -ime.

Noun

câinime f (uncountable)

1. dogkind

Declension

Declension of câinime

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	câinime	câinimea
genitive-dative	câinimi	câinimii
vocative	câinime, câinimeo

References

• câinime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN