Jump to content

bunicuț

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From bunic +‎ -uț.

Pronunciation

[edit]

Noun

[edit]

bunicuț m (plural bunicuți)

  1. diminutive of bunic
  2. (informal) grandpa

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative bunicuț bunicuțul bunicuți bunicuții
genitive-dative bunicuț bunicuțului bunicuți bunicuților
vocative bunicuțule bunicuților
[edit]