bucăliță

Romanian

Etymology

From bucălaie +‎ -iță.

Noun

bucăliță f (plural bucălițe)

1. diminutive of bucălaie

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	bucăliță	bucălița		bucălițe	bucălițele
genitive-dative	bucălițe	bucăliței		bucălițe	bucălițelor
vocative	bucăliță, bucălițo			bucălițelor

References

• bucăliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN