Jump to content

brilănțel

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From briliant +‎ -el.

Noun

[edit]

brilănțel n (plural brilănțele)

  1. diminutive of briliant; small brilliant

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative brilănțel brilănțelul brilănțele brilănțelele
genitive-dative brilănțel brilănțelului brilănțele brilănțelelor
vocative brilănțelule brilănțelelor