Jump to content

bramin

From Wiktionary, the free dictionary
See also: Bramin

Catalan

[edit]

Verb

[edit]

bramin

  1. inflection of bramar:
    1. third-person plural present subjunctive
    2. third-person plural imperative

Romanian

[edit]

Noun

[edit]

bramin m (plural bramini)

  1. Obsolete form of brahman.

Declension

[edit]
Declension of bramin
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative bramin braminul bramini braminii
genitive-dative bramin braminului bramini braminilor
vocative braminule braminilor

References

[edit]
  • bramin in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN