Jump to content

brădățel

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From brădet +‎ -el.

Noun

[edit]

brădățel n (plural brădățele)

  1. diminutive of brădet

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative brădățel brădățelul brădățele brădățelele
genitive-dative brădățel brădățelului brădățele brădățelelor
vocative brădățelule brădățelelor