brâuț

Romanian

Alternative forms

• brîuț — 1953–1993 spelling

Pronunciation

• IPA^(key): /brɨˈut͡s/
• Rhymes: -ut͡s
• Hyphenation: brâ‧uț

Etymology

From brâu +‎ -uț.

Noun

brâuț n (plural brâuțe)

1. (folk poetic) diminutive of brâu (“girdle”)

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	brâuț	brâuțul		brâuțe	brâuțele
genitive-dative	brâuț	brâuțului		brâuțe	brâuțelor
vocative	brâuțule			brâuțelor

References

• brâuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN