Jump to content

bontănitură

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From bontăni +‎ -itură.

Noun

[edit]

bontănitură f (plural bontănituri)

  1. knock

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative bontănitură bontănitura bontănituri bontăniturile
genitive-dative bontănituri bontăniturii bontănituri bontăniturilor
vocative bontănitură, bontănituro bontăniturilor

References

[edit]
  • bontănitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN