Jump to content

bonitate

From Wiktionary, the free dictionary

Interlingua

[edit]

Noun

[edit]

bonitate (uncountable)

  1. goodness

Latin

[edit]

Noun

[edit]

bonitāte

  1. ablative singular of bonitās

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

Borrowed from German Bonität. Equivalent to bon +‎ -itate.

Noun

[edit]

bonitate f (plural bonități)

  1. creditworthiness
    Synonyms: solvabilitate, solvență

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative bonitate bonitatea bonități bonitățile
genitive-dative bonități bonității bonități bonităților
vocative bonitate, bonitateo bonităților