Jump to content

bonăit

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

Past participle of bonăi.

Noun

[edit]

bonăit n (plural bonăituri)

  1. (dated) buzz

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative bonăit bonăitul bonăituri bonăiturile
genitive-dative bonăit bonăitului bonăituri bonăiturilor
vocative bonăitule bonăiturilor

Verb

[edit]

bonăit (past participle of bonăi)

  1. past participle of bonăi

References

[edit]
  • bonăit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN