boldițel

Romanian

Etymology

From boldit +‎ -el.

Adjective

boldițel m or n (feminine singular boldițelă, masculine plural boldițeli, feminine and neuter plural boldițele)

1. diminutive of boldit

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	boldițel		boldițelă		boldițeli	boldițele
	definite	boldițelul		boldițela		boldițelii	boldițelele
genitive- dative	indefinite	boldițel		boldițele		boldițeli	boldițele
	definite	boldițelului		boldițelei		boldițelilor	boldițelelor

References

• boldițel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN