bogoboreț

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic богоборецъ (bogoborecŭ).

Noun

bogoboreț m (plural bogoboreți)

1. (obsolete) fighter against God

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	bogoboreț	bogoborețul		bogoboreți	bogoboreții
genitive-dative	bogoboreț	bogoborețului		bogoboreți	bogoboreților
vocative	bogoborețule			bogoboreților

References

• bogoboreț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN