bleșcuță

Romanian

Etymology

Borrowed from German Blech.

Noun

bleșcuță f (plural bleșcuțe)

1. (Bukovina) sheet (of metal)

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	bleșcuță	bleșcuța		bleșcuțe	bleșcuțele
genitive-dative	bleșcuțe	bleșcuței		bleșcuțe	bleșcuțelor
vocative	bleșcuță, bleșcuțo			bleșcuțelor

References

• bleșcuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN