biniș

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish [script needed] (biniş).

Noun

biniș n (plural binișuri)

1. (obsolete) a robe worn by boyars

Declension

Declension of biniș

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	biniș	binișul		binișuri	binișurile
genitive-dative	biniș	binișului		binișuri	binișurilor
vocative	binișule			binișurilor

References

• biniș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN