biclorură
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French bichlorure.
Noun
[edit]biclorură f (plural bicloruri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | biclorură | biclorura | bicloruri | biclorurile | |
| genitive-dative | bicloruri | biclorurii | bicloruri | biclorurilor | |
| vocative | biclorură, bicloruro | biclorurilor | |||