beiugă
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Hungarian bélyeg.
Noun
[edit]beiugă f (plural beiugi)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | beiugă | beiuga | beiugi | beiugile | |
| genitive-dative | beiugi | beiugii | beiugi | beiugilor | |
| vocative | beiugă, beiugo | beiugilor | |||