Jump to content

bănicer

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From baniță +‎ -ar.

Noun

[edit]

bănicer m (plural băniceri)

  1. diminutive of baniță

Declension

[edit]
Declension of bănicer
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative bănicer bănicerul băniceri bănicerii
genitive-dative bănicer bănicerului băniceri bănicerilor
vocative bănicerule bănicerilor

References

[edit]
  • bănicer in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN