autofecundat
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of autofecunda.
Noun
[edit]autofecundat n (plural autofecundaturi)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | autofecundat | autofecundatul | autofecundaturi | autofecundaturile | |
| genitive-dative | autofecundat | autofecundatului | autofecundaturi | autofecundaturilor | |
| vocative | autofecundatule | autofecundaturilor | |||
Verb
[edit]autofecundat (past participle of autofecunda)
References
[edit]- autofecundat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN