ausculta

See also: auscultá

Catalan

Pronunciation

• IPA^(key): (Central, Balearic) [əwsˈkul.tə]
• IPA^(key): (Valencia) [awsˈkul.ta]

Verb

ausculta

1. inflection of auscultar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

French

Pronunciation

• Homophones: auscultas, auscultât

Verb

ausculta

1. third-person singular past historic of ausculter

Italian

Verb

ausculta

1. inflection of auscultare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Latin

Verb

auscultā

1. second-person singular present active imperative of auscultō

Portuguese

Verb

ausculta

1. inflection of auscultar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin auscultāre. Doublet of asculta, the inherited counterpart.

Verb

a ausculta (third-person singular present auscultă, past participle auscultat) 1st conj.

1. to auscultate

Conjugation

    conjugation of ausculta (first conjugation, no infix)

infinitive			a ausculta
gerund			auscultând
past participle			auscultat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	auscult	ausculți	auscultă	auscultăm	auscultați	auscultă
	imperfect	auscultam	auscultai	ausculta	auscultam	auscultați	auscultau
	simple perfect	auscultai	auscultași	auscultă	auscultarăm	auscultarăți	auscultară
	pluperfect	auscultasem	auscultaseși	auscultase	auscultaserăm	auscultaserăți	auscultaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să auscult	să ausculți	să ausculte	să auscultăm	să auscultați	să ausculte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		auscultă			auscultați
	negative		nu ausculta			nu auscultați

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /ausˈkulta/ [au̯sˈkul̪.t̪a]
• Rhymes: -ulta
• Syllabification: aus‧cul‧ta

Verb

ausculta

1. inflection of auscultar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative