atrățel
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Hungarian aracél.
Noun
[edit]atrățel m (plural atrăței)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | atrățel | atrățelul | atrăței | atrățeii | |
| genitive-dative | atrățel | atrățelului | atrăței | atrățeilor | |
| vocative | atrățelule | atrățeilor | |||